În Săptămâna Mare am mers Pe urmele lui Iisus.

În odaia de sus i-am întâlnit pe ucenici la masa pascală și am aflat că Iisus este „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”.

La palatul lui Pilat am aflat că Iisus a fost judecat, declarat nevinovat și totuși condamnat de crudul Pilat.

De ce? Pentru că „plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus”. Asta am aflat la locul de tortură, unde soldații și călăii L-au biciuit și L-au răstignit pe Mântuitorul.

„Pedeapsa care ne dă nouă pacea a căzut peste El”. El, Cel nevinovat, a murit pentru noi, cei vinovați.

Dar Dumnezeu L-a înviat din morți a treia zi. Mormântul este gol; am putut vedea cu ochii noștri mormântul gol.

Învierea Mântuitorului este piatra de temelie a credinței creștine. Învierea lui Iisus înseamnă că Dumnezeu a primit jertfa Lui în locul nostru. Învierea Domnului este o garanție a învierii noastre și face posibilă o nouă viață chiar aici pe pământ.

Cei ce cred în moartea și învierea Domnului și se pocăiesc de păcatele lor experimentează o renaștere spirituală și „nu mai trăiesc pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei”.